In Memoriam Victoria Ana Tăușan

Uniunea Scriitorilor din România şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti anunţă cu durere încetarea din viaţă a scriitoarei Victoria Ana Tăuşan. Scriitoarea s-a născut la16 septembrie 1937, la Borod, judeţul Bihor, a fost poetă, eseistă şi traducătoare. A urmat şcoala generală la Beiuş şi Salonta, liceul la Oradea (1948-1955) şi Facultatea de Drept la Universitatea din Bucureşti, absolvind în 1960. A debuteat cu versuri în 1950, la ziarul „Crişana" din Oradea, iar editorial cu volumul Cadenţe, apărut în 1963. A colaborat la „Scrisul bănăţean", „Steaua", „Contemporanul", „România liberă" etc. A fost soţia istoricului literar Marin Bucur.
Dintre scrierile sale de început din plachetele Metamorfoze (1968) şi Existenţe (1969), apar volumele Cadenţe şi Culorile complementare (1966) și apoi volumul Catharsis (1970), într-o perioadă tranzitorie. Au urmat cu o cadență susținută alte cărți precum Imn (1974), Cartea zilelor (1975), Cartea nopţilor (1977), Recitativ (1980), Relief (1981) etc.
Victoria Ana Tăuşan a tradus din Paul Claudel şi din Friedrich Nietzsche (Aşa grăit-a Zarathustra), și a publicat eseuri: Ion Pillat. Ceremonia naturii (1972) şi Paul Verlaine (1974). A îngrijit, în 1976, în colaborare cu Marin Bucur, Dicţionarul de rime eminescian şi a dat versiuni din scrierile Elenei Văcărescu şi ale Iuliei Hasdeu. În 1983 i s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor.
Prin dispariția Victoriei Ana Tăuşan, literatura română suferă o tristă pierdere.