La recenta Adunare Generală ASB din 2.XI.2009 am propus un apel al scriitorilor către autorităţi cu chestiuni punctuale legate de cultură. Dl. prof Ion Coja a replicat că ar fi necesar la Conferinţă (23.XI) un apel legat de mersul greşit al întregii societăţi. Între timp, apelul meu nu a fost însuşit de Comitetul Director ASB, sub cuvînt că apelurile nu au dat rezultate. Eu nu cred că apelul meu era inutil. Îl prezint însă aici pe cel al dlui prof. Ion Coja spre ştiinţă. Mai departe e treaba conferinţei USR. (Horia Gârbea)
* * *
Apelul scriitorilor
Întruniți în conferință națională, scriitorii români sunt nevoiți să constate și să consemneze public starea precară a societății românești, stare vecină cu dezastrul generalizat, în totală discordanță cu speranțele și proiectele pe care fiecare dintre noi și le-a făcut după căderea regimului ceaușist. Am avut atunci încredințarea că România post-comunistă va instaura un regim de concurență liberă și senină a valorilor și a competențelor, că se va pune capăt sistemului bolșevic de promovare a non-valorilor, a imposturii. Am sperat că sistemul politic bazat pe pluralismul ideilor și al doctrinelor politice va da naștere unei clase politice responsabile, sincer preocupată de binele tuturor, organizată în partide politice cu o individualitate autentică, capabile să ofere Țării și poporului român soluțiile cele mai potrivite pentru problemele cu care ne confruntă viața și istoria. Am tras nădejde, nădejdea naivă că proclamarea democrației va genera în mod automat, de la sine, o viață publică normală, în respectul legilor și al bunului simț, în respectul interesului general, național.
Din păcate, mai nimic din ce am sperat nu s-a împlinit! Libertatea presei a devenit libertatea ziariștilor și a formatorilor de opinie de a se transforma în mercenari, în propagandiști ai dreptului la minciună și la furt din avutul public, înregimentați în vasta manipulare care ține întreaga societate românească într-un climat de dezorientare și nesiguranță, de confuzie totală a valorilor, de abandon al reperelor morale și spirituale.
Mult dorita libertate de asociere a fost anihilată și suspendată în fapt printr-o legislație care asigură monopolul politic pentru câteva partide, partidele parlamentare. În România post-decembristă se mimează competiția politică, alternanța la putere este aparentă, pentru păcălit oamenii de bună credință, naivii, nu cumva să-și dea seama cât de trainică și de neclintit este cârdășia și solidaritatea dintre cei care apar pe ecranele televizoarelor ca adversari politici neîmpăcați. În realitate, toate guvernările de după 1990 sunt expresia politică a aceleiași structuri neo-bolșevice, profund iresponsabilă și anti-națională, anti-democratică, care a organizat măcelul din decembrie 1989, declarându-l cu cinism „revoluție”, și a instaurat un regim totalitar, sub masca pluralismului politic. Este de acum evident pentru orice observator matur al vieții noastre politice că liderii partidelor parlamentare, persoanele care de 20 de ani iau deciziile politice cele mai importante, sunt cu toții proveniți din aceeași structură de tip mafiot, sunt legați între ei prin complicitate criminală la cele mai grave delicte. Alternanța la guvernare evidențiază clar protecția pe care liderii politici și-o acordă reciproc, indiferent de culoare politică, astfel că nici unul dintre ei nu ajunge să dea socoteală în fața legii pentru ce se întâmplă cu noi, cu Țara.
Un asemenea regim politic, întemeiat pe disprețul legii și pe minciună, nu putea duce la nimic bun! Rezultatul celor 20 de ani de impostură și dictatură a clanurilor mafiote ne este bine cunoscut: dezastrul național! România este incapabilă să asigure pensii și salarii din propriul său buget, din propria sa activitate economică, și este nevoită să contracteze împrumuturi înrobitoare pentru întreaga societate, pentru copiii și copiii copiilor noștri.
Tabloul acestui dezastru național nu poate fi cuprins în câteva rânduri, nici măcar în câteva pagini. Nu ne propunem să-l descriem în trista sa multilateralitate, ci doar să avertizăm clasa politică asupra iluziei în care se complace, iluzia că ei, marii vinovați, marii profitori ai tranziției sunt deasupra legii, deasupra sancțiunii publice. Noi, scriitorii români, și o dată cu noi intelectualitatea autentică din România, ținem să ne delimităm de această clasă politică atât de coruptă și de iresponsabilă, ținem în chip solemn să declarăm dezacordul nostru total față de politicienii și partidele care poartă răspunderea situației catastrofale în care ajuns România.
Nu suntem îndrituiți să oferim soluția politică pentru problemele României, dar este de datoria noastră să constatăm cu amărăciune că nici în acest ultim ceas în care se vădește pentru oricine dezastrul cel mai cumplit din istoria modernă a României, clasa noastră politică, bine slujită de o mass media care a abdicat de la statul ei firesc, nu este capabilă să conștientizeze răul făcut Țării, nu este capabilă de un comportament responsabil, continuând să joace comedia de prost gust a unei așa zise lupte politice. Nu este o luptă politică, ci o cotonogeală și o bălăcăreală penibilă în interiorul haitei de profitori fără scrupule, a mafiei fără nimic sfînt care s-a erijat în elită politică.
Este pentru noi un motiv de descurajare și derută axiologică să constatăm că asemenea trădători de Neam și de idealuri democratice sunt acceptați ca parteneri în comunitatea internațională, a democrațiilor occidentale în primul rând. Ce anume îi împiedică pe comisarii și inspectorii europeni care ne vizitează mereu Țara și sunt în cunoștință de dezmățul social și politic în care se complac guvernanții noștri, ce-i împiedică să se delimiteze public de corupția politică din România, să amendeze legislația care a impus dictatura partidelor parlamentare și blocarea accesului în Parlament și la guvernare a românilor competenți și onești. Societatea românească nu duce lipsă de oameni capabili și cinstiți. Numai că legislația impusă după 1990 prin „iuțeală de mână și neatenția noastră” face imposibilă pătrunderea acestora în structurile de guvernare și de decizie, structuri încăpute sub controlul de tip mafiot care a monopolizat viața noastră publică.
Cu asemenea clasă politică nu este de mirare că se produce o decădere și în planul spiritual al existenței noastre, cultura și artele fiind ultima grijă a guvernelor de maneliști de după 1990.
O întrunire a scriitorilor din România s-ar fi cuvenit să se transforme într-un dialog colegial al scriitorilor cu clasa politică. Dar pe cine să invităm la un asemenea dialog? Cui dintre guvernanții de ieri sau de azi să ne adresăm fără să ne încerce sentimentul că vorbim la pereți?!
Ne adresăm cititorilor noștri, frați și colegi întru limba română, îndemnându-i, mai ales pe tinerii din România, să nu confunde Țara cu regimul politic nenorocit de care avem parte! Să nu se lase copleșiți de lehamite și disperare! Să nu-și consume elanul tinereții pe mize minore, dimpotrivă, să conștientizeze că de la ei, de la tinerii din România, este de așteptat să se producă revirimentul național care să măture scena politică, să primenească clasa politică, să repună în drepturi moralitatea și bunul simț, cultul meritului și al competenței, grija și compasiunea pentru cel de alături, prioritatea interesului comunitar, național!
Destul cu falsa democrație! Destul ați furat și mințit! Destul ați abuzat de răbdarea noastră!
