Uniunea Scriitorilor din România, Asociaţia Scriitorilor Bucureşti anunţă cu profundă tristeţe încetarea din viață a scriitorului Valeriu Anania, mitropolitul ortodox al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, cunoscut ca IPS Bartolomeu.
IPS Bartolomeu urma să împlinească în 18 martie 90 de ani. El a fost arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului timp de 18 ani şi a fost unul dintre candidaţii la tronul patriarhal după decesul Prefericitului Teoctist.
Membru al Uniunii Scriitorilor din 1978, la Asociația București, s-a transferat la Filiala Cluj în 1996. Ca poet, dramaturg, prozator şi traducător, dar și ca remarcabil memorialist a lăsat o operă deosebit de întinsă și valoroasă.
Valeriu Anania s-a născut la data de 18 martie 1921 la Glăvile-Piteșteana în județul Vîlcea A urmat școala primară în satul natal, Seminarul Teologic Central din București. A frecventat și cursurile la liceele Dimitrie Cantemir și Mihai Viteazul absolvind aici în 1943. În 1942 s-a călugărit la Mănăstirea Antim București, dându-i-se numele de Bartolomeu. A studiat la Facultatea de Medicină și la Conservatorul de Muzică din Cluj . Ca președinte al studenților din Centrul Studențesc Petru Maior a organizat și condus o grevă studențească cu caracter anticomunist, și totodată antirevizionist și a fost exmatriculat. Ulterior, și-a continuat studiile la Facultatea de Teologie din București și la Academia Andreiană din Sibiu fiind licențiat în teologie.
În anul 1959 a fost arestat, sub acuzatia de activitate legionară înainte de 1944. A fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru "uneltire contra ordinii sociale" fiind închis la Aiud. În 1964 a fost eliberat, împreună cu alți deținuți politici. În 1967 a fost hirotonit ieromonah, acordându-i-se din partea Sfântului Sinod rangul de arhimandrit.
În anul 1982 s-a retras la Mănăstirea Văratec pentru a se dedica scrisului. Operei sale scriitoricești, s-a adăugat diortosirea și adnotarea Sfintei Scripturi după Septuaginta. Această lucrare o va elabora și desăvîrși după alegerea ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, în 1993. În același an a fost ales arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului. În 2006 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe arhiepiscopul Bartolomeu la rangul de mitropolit al Clujului Albei Crișanei și Maramureșului.
Ca dramaturg, a realizat numeroase piese între care dramele: "Miorița"; "Meșterul Manole"; "Du-te vreme, vino, vreme!"; "Păhărelul cu nectar"; "Steaua Zimbrului" "Poeme cu măști". Multe dintre ele au fost reprezentate. În anul 1982 a obținut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor. A publicat de asemeni volume de poezie între care: "Geneze" (1971); "Istorii agrippine" (1976); "File de acatist" (1981; Anamneze", "Rotonda plopilor aprinși" (1983) și multe altele.
Valeriu Anania a primit numeroase premii literare și recunoașteri sub formă de ordine de stat și ela bisericii, titluri de Doctor Honoris Causa între care Ordinul Național "Pentru Merit" în grad de Mare Cruce; Premiul pentru Opera Omnia, al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj, titlul de Doctor Honoris Causa al Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca.
Prin dispariția lui Valeriu Anania literatura română și cultura noastră ca și lumea creștină suferă o ireparabilă pierdere.
marți, 1 februarie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
„Rotonda plopilor aprinsi” nu este o carte de poezie, cum reiese din consemnarea facuta de tine, ci una de proza-memorii, in care Valeriu Anania evoca diferite personalitati culturale de care a fost apropiat intr-o perioada sau alta a vietii, cum ar fi, in primul rind, Tudor Arghezi, apoi Gala Galaction, Vasile Voiculescu, Lucian Blaga sau Marin Preda.
RăspundețiȘtergereOpera lui Valeriu Anania mai cuprinde si alte carti de proza, toate "speciale", despre care nu amintesti nimic: Greul pamintului (o "pentalogie" a mitului romanesc), romanul Strainii din Kipukua (1979), un volum de nuvele si povestiri, Amintirile peregrinului apter (1990), unul (senzational!) de dialoguri inchipuite, intre Valeriu si Bartolomeu, pe teme literare si mistice - Cerurile Oltului (1990) -, unul de publicistica, interviuri si cuvintari - Din spumele marii (1990) - si unul de jurnal - De dincolo de ape. Pagini de jurnal si alte texte (2000). A fost, intr-adevar, un spirit multivalent. Merita citit si recitit. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca a dus o munca titanica pentru traducerea si actualizarea Bibliei, demers pe care, daca nu ar exista oameni de talia lui, nu stiu citi cercetatori adunati laolalta ar putea sa-l duca la bun sfirsit cu folos... Dumnezeu sa-l odihneasca!