Abia intrat în Uniunea Scriitorilor din România, la propria sa cerere și nesilit de nimeni, Dumitru Augustin Doman nu se sfiește s-o calomnieze. Astfel, într-o cronică la un roman de Radu Aldulescu, din revista ”Litere” (nr.8/2010, p.26) el îl numește pe prozator „copilul orfan al Uniunii Scriitorilor”. Organizația din care face parte și D.A.D. ar fi „un fel de femeie văduvă de război care, neputînd face prea multe pentru odraslele sale, le trimite la cerșit”. Că USR a făcut multe pentru Radu Aldulescu, începînd cu a-i oferi un adăpost, e doar un amănunt. Cert este că USR n-a trimis la cerșit pe nimeni, nici pe Radu Aldulescu, nici pe Dumitru Augustin Doman, dacă se include și el în pluralul „fiii”. Dimpotrivă, mulți cerșesc la porțile ei intrarea care le-ar aduce, la pensie, o indemnizație care nu-i va strica nici lui D.A.D. Aflat între acei puțini aleși care au intrat în USR, D. A. Doman n-a citit bine statutul înainte. Deși se cuvenea s-o facă. Ar fi aflat că USR nu este nici mamă nici moașă scriitorilor, că statutul ei nu prevede că le va umple buzunarele membrilor săi, că-i va asista pe viață și-i va înscrie în orfelinate de lux. USR e o organizație profesională. Dacă unii se simt orfani și le place să cerșească victimizîndu-se, cu atît mai rău pentru ei. Sînt însă de prețuit acei membri, și sînt destui, care se gîndesc ce pot să facă și ei pentru Uniune, nu doar Uniunea pentru ei. Ar fi onorabil pentru dl. Doman dacă ar căuta să se apropie mai mult de aceștia. Altfel, s-ar putea să moară de grija celorlalți.
Horia Gârbea
Director de imagine al USR
Textul a fost trimis și revistei `Litere`
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu