In memoriam Constantin Ţoiu

Uniunea Scriitorilor din România şi Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti anunţă cu profundă durere încetarea din viaţă a domnului CONSTANTIN ŢOIU, prozator, eseist şi traducător.

CONSTANTIN ŢOIU s-a născut la  19 iulie 1923, Urziceni.

STUDII: A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti în 1946.

OCUPATII: A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, precum şi la revistele Luceafărul, Gazeta literară, România literară şi la Radioteleviziunea Română. Între anii 1981-1990 este secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.

Debut în presă 1958 la ”Gazeta literară”

Debut editorial în 1965 cu romanul Moartea în pădure.

Opere: Romane şi nuvele: Moartea în pădure (roman); Duminica muţilor (nuvele); Galeria cu viţă sălbatică (roman), (reeditări în 1979, 1984, 1999, 2011; în franceză, L’exclu, publicat de Editura Nagel; în maghiară, Vadszölölugas, Editura Europa Könyvkiado, Budapesta, 1980; romanul a mai fost tradus în limbile engleză, germană şi polonă); Însoţitorul (roman), (reeditări în 1989, 2004); Obligado (roman), (reeditare în 1997); Căderea în lume (roman), (reeditare în 1994); Barbarius (roman),; Istorisirile Signorei Sisi (roman). Eseuri. Publicistică: Destinul cuvintelor (publicistică); Alte pretexte (eseuri); Caftane şi cafteli. Prepeleac doi, trei; Morbus diaboli; Răvaşe din Kamceatka. Prepeleac cinci; Memorii din când în când, vol. I-II; Trompete dupa-amiaza. Memorialistică: Memorii din când în când, vol. I, II, III; Memorii întârziate; Memorii vol. V: Vederi din Prepeleac.

Premii acordate de către Uniunea Scriitorilor din România, Academia Română

Prin dispariţia lui Constantin Ţoiu, lumea literară românească suferă o grea şi dureroasă pierdere.  

In Memoriam Alexandru George

Uniunea Scriitorilor din România şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti anunţă cu profundă durere încetarea din viaţă a scriitorului Alexandru George, la 28 septembrie 2012. Alexandru George (numele real George-Alexandru Georgescu), s-a născut la 6 aprilie 1930 în Bucureşti şi a fost un strălucit prozator şi eseist, un eminent traducător din limba franceză, istoric și critic literar. După terminarea studiilor liceale, la Liceul Mihai Viteazul din Bucureşti, s-a înscris în 1949 la Facultatea de Filologie, de unde a fost exmatriculat în 1950 din motive politice. A lucrat ca muncitor necalificat și desenator tehnic în, apoi ca bibliotecar la Biblioteca Academiei, ulterior dedicîndu-se exclusiv scrisului. A debutat tîrziu în presa literară, la 39 de ani, în 1969, cu povestirea Nocturnă, în Luceafărul, iar editorial abia la 40 de ani, în 1970, cu volumul de povestiri Simple întâmplări cu sensul la urmă și cu eseul Marele Alpha, consacrat operei argheziene. A colaborat asiduu la numeroase reviste din ţară. Alexandru George a publicat un număr impresionant de volume de povestiri şi eseuri, de critică literară şi publicistică. A realizat ediţii critice şi antologii de literatura română şi străină. A scris pătrunzătoare volume consacrate unor clasici precum I. L. Caragiale, Mateiu Caragiale, E. Lovinescu şi Tudor Arghezi. Romanul său Oameni și umbre, glasuri, tăceri, considerat de autor fundamental, sintetizează opera sa în proză. Alexandru George a îngrijit ediții critice, mai importantă fiind cea de Opere a lui Eugen Lovinescu. A tradus din Voltaire, Anatole France, Émile Zola, frații Goncourt, Rémy de Gourmont, Jean Starobinski, Jean-Pierre Richard, Salvattore Bataglia, Ph. Van Tieghem. Alexandru George a primit pentru opera lui literară numeroase premii, printre care Premiul Naţional de Literatură decernat de USR. Opera complexă, variată, constituind un izvor de informaţii şi o lectură încîntătoare prin stilul lui Alexandru George va rămîne, ca şi omul de mare moralitate care a scris-o, în memoria confraţilor şi cititorilor. Prin dispariţia lui Alexandru George, literatura română suferă o gravă, ireparabilă pierdere.